- Stilul de gandire de tipul “totul” sau “nimic”: mai este numita si “gandirea in alb si negru”, astfel daca un lucru nu a fost realizat perfect, acesta va fi considerat un esec “daca nu fac un lucru asa cum trebuie, mai bine nu-l fac deloc”.
- Suprageneralizarea, ceea ce inseamna a trage concluzii ferme pe baza unui singur eveniment si a le considera valabile pentru o gama variata de situatii, utilizand termeni ca “niciodata” sau “totdeauna”.
- Filtru mental – ceea ce inseamna a da atentie doar unei categorii de evidente si observarea propriilor greseli, fara a ne remarca si succesele, astfel omul se concentreaza atat de mult asupra unui eveniment negativ, incat intreaga realitate devine deformata si intunecata.
- Discreditarea pozitivului: dintr-un motiv sau altul nu iei in considerare lucrurile bune care s-au intamplat sau pe care le-ai facut, astfel daca omul a realizat un lucru bun, isi va spune fie ca acel lucru nu este suficient de bun, fie ca oricine altcineva ar fi procedat la fel.
- Desprinderea unor concluzii pripite: se refera la interpretarea negativa a unei situatii, atunci cand nu exista suficiente date care sa stea la baza concluziilor formulate. In aceasta categorie sunt incluse: citirea gandurilor (ne imaginam ca stim ce gandesc altii) si ghicirea viitorului (omul prezice faptul ca lucrurile vor lua o intorsatura nefericita).
- Maximizarea si minimizarea: exagerarea proportiilor unei situatii (catastrofarea) sau a o minimaliza pentru a o face mai putin importanta.
- Gandire emotionala: a crede ca ceea ce gandim este adevarat, pentru ca ne simtim intr-un anume fel: “ma simt rusinat, ceea ce inseamna ca sunt un idiot”; “ma simt inferior, ceea ce inseamna ca nu este nimic de capul meu” etc.
- Imperativele categorice: folosirea cuvintelor critice, cum ar fi “trebuie”, “este obligatoriu” sau “neaparat”, ne pot face sa ne simtim vinovati, frustrati, suparati.
- Etichetarea: a ne pune etichete noua insine sau altora, reprezinta o forma extrema a tipului de gandire ”totul sau nimic” , astfel omul in loc sa isi spuna “am facut o greseala”, el isi pune o eticheta “sunt un ratat”.
- Personalizarea: a te invinovati sau ati asuma responsabilitatea pentru ceva ce nu a fost vina ta sau, invers, a-i invinovatii pe altii pentru ceva ce a fost responsabilitatea ta.
Psiholog MD Ilie Georgiana
Resurse bibliografice:
Holdevici Irina, “Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie”; Bucuresti; Editura Stiintelor Medicale,2005